Atmosferă electorală la Ţînţăreni…
Realitatea dincolo de Chişinău...
Sursa: Blogul lui Paul Hodorogea
26 noiembrie 2010
Jucării pentru politicieni: lui Voronin – o jucărie de nisip; lui Ghimpu – un elicopter; lui Filat – o oglindă; lui Marian Lupu – o păpuşă; lui Untilă
Cinci din cei 39 de concurenţi electorali antrenaţi în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 28 noiembrie au primit cadouri simbolice din partea aripei tinere a Mişcării Acţiunea Europeană, transmite DECA-press.
Cadouri simbolice au fost oferite „prieteneşte, înaintea alegerilor” liderilor Partidului Liberal, Partidului Liberal Democrat din Moldova, Partidului Comuniştilor din Moldova, Partidului Democrat şi Mişcării Acţiunea Europeană.
Lui Vladimir Voronin, liderul comuniştilor, tinerii MAE i-au oferit o lopăţică şi forme pentru nisip, ca să se joace cu ele alături de nepoţi. Tinerii MAE spun că a venit timpul ca Voronin să iasă la pensie şi să se joace cu nepoţii.
Pentru liderul PL, Mihai Ghimpu, cadoul a constat într-un elicopter-jucărie, semn că „în timpul campaniei electorale s-a plimbat cu elicopterul, de unde a admirat vilele lui Voronin”.
Premiat pentru succesul de a fi împânzit Moldova cu panouri electorale a fost preşedintele PLDM, Vlad Filat. Premierul a primit în dar o oglindă, „care să îi fie de folos şi după campania electorală, când toate aceste panouri şi afişe vor fi date jos”, au explicat tinerii MAE.
La rândul său, preşedintelui Partidului Democrat, Marian Lupu, i-a fost pregătită în dar o păpuşă – „ca să o aşeze dânsul cum şi unde doreşte, aşa cum vor face cu PDM oamenii de afaceri care au pus mâna pe partid”.
Pentru activitatea desfăşurată împreună în timpul campaniei electorale, tinerii i-au pregătit liderului MAE, Veaceslav Untilă, un dar simbolic: o cască de lucru.
Aripa tânără a MAE spune că a decis că pe o astfel de notă optimistă să încheie campania electorală.
22 noiembrie 2010
Da sau Nu, Plahotniuc?
După ce vineri s-a pus pe lista PD-ului lui Marian Lupu, omul de afaceri Vlad Plahotniuc, care zâmbeşte machiavelic, a consacrat, probabil, cu această ocazie un show la, zice-se, propriul post de televiziune, într-o emisiune sponsorizată de o bancă care, se spune, ar avea ceva în comun cu Vlad Plahotniuc.
Este vorba de talk-show-ul „Da sa Nu” de la „Prime” TV şi „Victoriabank”. Pentru cei care nu ştiu, „Da sa Nu” este un joc al „intuiţiei, norocului şi lăcomiei”, cum îi place să-i zică Dan Negru, moderatorul programului. Scopul final al participantului este să câştige prin negocieri sume cât mai mari de bani sau să ghicească serviete cu „bani mulţi". Suma maximă a câştigului este un sfert de milion de lei.
Nu, nu... Plahotniuc nu a fost în calitate de participant al show-ului, ci „antrenorul” a trei copii de la Orfelinatul „Preafericitul Iosif” din Chişinău (instituţie tutelată de una din organizaţiile caritabile ale lui Plahotniuc) – Olga, Vasilică şi Ionuţ.
Ei bine! Dumnezeu a pus mâna pe capul celor trei orfani, îndrumându-i să câştige suma de 55 de mii de lei. Se prea poate că şi Plahotniuc a pus mâna pe creştetul micuţilor bătuţi de soartă ca să se producă acest câştig important. Şi pentru ca emisiunea să aibă un final cu totul fericit, şi pentru copii, şi pentru Plahotniuc, cum era şi de aşteptat, omul de afaceri a suplimentat câştigul copiilor cu încă 200 de mii de lei. Frumos gest! Electoral gest! Bravo, domnule Plahotniuc! Aţi botezat efcient intrarea Dumneavoastră în lista democraţilor!
Duminică, omul de afaceri Vlad Plahotniuc a transmis personal ofrelinatului suma de bani promisă printr-un cec. Martor la respectiva ceremonie a fost chiar şi Mitropolitul Vladimir. Este de înţeles: nu în fiece zi oamenii de afaceri donează sume atât de importante. Fondurile donate de Vlad Plahotniuc vor fi folosite la schimbarea geamurilor Orfelinatului „Preafericitul Iosif” şi la construcţia bisericii de acolo.
15 noiembrie 2010
Milionarul Anatol Stati, "Feciorul pribeag"
Există pe harta R. Moldova localitatea Balatina. Satul este situat în nordul ţării, în raionul Glodeni, pe malul Prutului şi mărgineşte cu câteva dintre cele mai importante monumente naturale din Moldova – Ţara Bâtlanilor, Suta de Movile, Cheile Buteşti, Stejarii seculari, Zimbrii lui Voronin...
...Acum 58 de ani, în satul Balatina s-a născut Anatol Stati, care, peste ani, avea să devină unul dintre cei mai bogaţi oameni din Moldova şi CSI (potrivit unor date, ar deţine o avere de circa jumătate de miliard de dolari). Tot la Balatina s-a născut şi Vasile Guţuleac, care mai mulţi ani a fost redactor la ziarul local „Scânteia leninistă”, transformată ulterior în „Lunca Prutului”. În prezent este şeful Direcţiei Cultură a raionului Glodeni, dar nu lasă peniţa din mâini. A semnat a treia sa carte „Rugă pentru frate” (tiraj 300 de exemplare), editată la o tipografie din Botoşani, România. (Vasile ţine în sertar un manuscris despre istoria satului Balatina, dar din lipsă de sponsori nu-l poate edita). Este curios că în proaspătul volum găsim o poezie dedicată celui mai important balatinean – Anatol Stati.
FECIORUL PRIBEAG
Pentru Anatol Stati
Gonit de vălătucul ignoranţei,
De împăratul cu sufletul hain,
Feciorul unei naţiuni blajine
La el acasă a devenit străin.
Îl plânge vatra răstignit-n luncă
Prin şipotul izvoarelor curate,
Prin rugăciuni rostite la icoane
Cu vechi şi sfinte chipuri îndurate.
Geme piatra presată în biserici
Cu parfum de busuioc şi cimbrişor,
Şi policandrul cu ţurţuri de cristal
Duruta lumină leagănă uşor.
Tânjesc mocnind încet în casa mare
Făclii aprinse întru pomenire
Şi îngerii orbesc de întuneric
Şi n-au demult acces la primenire.
Îndoliate flori în faţa casei
Îşi scutură nectarul şi suspină,
Şi lacrima cu roua pe petale
Amară e şi de durere plină.
Referinţe:
Biserica din miez de pâine
Biserica are o înălţime de circa un metru şi este confecţionată integral din miez de pâine. Este curios că şi cele mai mici detaliile din interior, inclusiv altarul, sunt făcute din miez de pâine. Se vede că biserica a fost „construită” cu multă trudă şi migală, iar autorul acestei lucrări a avut o mare dragoste faţă de Dumnezeu.
Este vorba de un exponat care poate fi văzut la Muzeul de Istorie şi Etnografie din Bălţi.
...A fost adusă acum câţiva ani la muzeu de la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Bălţi, cel mai vechi locaş sfânt din localitate. Nimeni nu ştie numele celui care a avut răbdarea să confecţioneze această biserică din miez de pâine. Se ştie doar că autorul lucrării este un puşcariaş din Rusia, dar nimeni nu mai ştie cum a ajuns „Biserica din miez de pâine” la Catedrala din Bălţi.
„Sunt deja vreo trei ani de când e la noi şi încercăm să o menţinem, în măsura posibilităţilor, „conservată”, ca să nu poată viermii de făină s-o macine”, spune Ludmila Dobrogeanu, directoarea muzeului bălţean.
Muzeul de Istorie şi Etnografie din Bălţi, fondat acum 50 de ani, numără circa 35 de mii de exponate.
Referinţe:
„Revolta exponatelor”, la Bălţi
Vlad Filat şi mătuşa Fiva
Omul şi premierul Vlad Filat a vizitat-o azi (12.11.2010) pe mătuşa Fiva Rudeanu din satul Rădoaia, raionul Sângerei, care îi creşte eroic pe cei şase nepoţei ai săi. Filat este pentru această familie din Rădoaia un fel de „înger păzitor”. În iulie a.c., Filat a dăruit pensionarei cardul său bancar (pe care erau acumulaţi circa 29 mii de lei) de pe care lunar familia Rudeanu ridică... salariul de premier (circa opt mii de lei). Atunci, Filat le-a dăruit şi o vacă cu viţeluş. Astăzi, Filat a venit la Rădoaia să se încredinţeze că mătuşa Fiva gestionează corect salariul de premier, să vadă ce face văcuţa şi viţeluşul şi să guste o cană de lapte de la văcuţa lui cu viză de reşedinţă în raionul Sângerei.
Fiva Rudeanu a spus numai cuvinte bune despre Vlad Filat, l-a informat că văcuţa dă zilnic până la nouă litri de lapte, cantitate suficientă pentru a asigura cu produse lactate întreaga familie.
„Când am văzut că primesc banii, am înţeles că Vlad Filat este un om care-şi ţine promisiunile. El mi-a făcut încă o promisiune atunci: că va veni la mine acasă să servească o cană cu lapte. Şi a venit. Asta demonstrează că este un om de nădejde”, a spus mătuşa Fiva.
Coincidenţă sau, dar în gospodăria familiei Rudeanu culoarea preferată este cea verde (culoarea partidului lui Filat). Chiar şi gardurile din mahala sunt de culoare verde.
Serviciul de presă al Guvernului aminteşte că Vlad Filat a decis să ofere salariul său anume acestei familii, în urma unui reportaj TV, care l-a sensibilizat profund. Premierul a precizat atunci că a dorit să facă gestul său public, pentru a transmite un mesaj tuturor celor care au posibilitate să ajute copii rămaşi fără îngrijire părintească.
Îşi vor cumpăra o vacă pe banii premierului
11 noiembrie 2010
10 noiembrie 2010
"Iaca noi cu Valera numaidicât a s’ ni duşim la alejiri"
„Viitorul vostru e-n mâinile noastre. Noi a sî faşim tăt sî şibî ghini!”, spune unul dintre personajele din spotul de mai jos. Dacă şi Valera a înţeles că e bine să mergi la votare, ce să mai spunem, dragii mei? Tu, cel de citeşti aceste rânduri, ai să faci ca Valera? Eu DA!
9 noiembrie 2010
Obiect de anticariat, uitat de lume şi admirat de trecători
Mulți au uitat, dar și mai mulți nici nu știu cum arată o mașină electrică de dactilografiat. Uite că una din ele a fost pusă grijuliu în curtea unui bloc locativ din Bălți.
Probabil, stăpânul mașinii de dactilografiat din imagine nu și-a dat seama că ar fi putut câștiga niște bani dacă ar fi dat aparatul într-un magazin de anticariat. Că altfel cum ar fi aruncat obiectul în stradă? Oricum, mașina de dactilografiat din imagine arată aproape poetic printre frunzele acestei frumoase toamne.
7 noiembrie 2010
Ianukovici la Chişinău!
Nu cunoaștem dacă i-o fi spus cineva lui Ion Caracaş, director general al unei clinici stomatologice din Chișinău, că seamănă leit cu Viktor Ianukovici, președintele Ucrainei. Un cititor HotNews.md, însă, a găsit multe asemănări între chipurile celor doi, a făcut un colaj foto și ni l-a trimis să ne convingă. Pe noi ne-a convins. Publicăm colajul ca să se convingă toată lumea.
6 noiembrie 2010
Dragi concetăţeni, mai votăm o dată?
Dragi concetăţeni, de trei zile-n coace, tare am căzut pe gânduri. Ne apropiem de alegerile parlamentare. Nu mă gândesc atât pe cine să votez, cât mai degrabă dacă să mai ies la votare şi de această dată.
Mă uit în poza de mai sus, pe care am văzut-o pe Facebook, şi mă întreb dacă nu sunt prost. Iată că de 20 de ani votez-votez şi degeaba: tot sărăcia, măliga, brânza şi vinul ne sunt brandurile. Oare să mai sper la marea schimbare dacă ies la votare şi de data asta, pe 28 noiembrie? Mă mai gândesc... Dar să ştiţi că dacă acum îmi arunc votul în urnă şi tot degeaba, atunci în veci nu mai intru într-o cabină de votare.
Cred că totuşi am să merg la votare. Dar dacă tu, dragă cititorule, nu vei merge, votul meu va fi praf. Iată de ce, chiar dacă eşti supărat pe potlogarii care ne-au dus de nas 8 sau chiar 20 de ani, e bine să votezi şi tu! Fie asta pentru ultima dată, dacă deştepţii noştri politicieni vor continua, ca nişte copii alintaţi, să-şi bată joc de noi.
Vezi şi:
Vladimir Ţurcan, omul Moscovei? (video & foto)
Poza Zilei: Patriotul Dumitru Braghiş ne-a minţit şi a fugit
5 noiembrie 2010
Mortul viu
Când se întorcea la baştină, în Moldova, după vreo cinci ani de pribegie prin Rusia, nu ştia că era... mort de aproape un an. I s-a întâmplat lui Eugen Melinti din satul Cuhneşti (Glodeni), care, ajuns la baştină, a constatat cu stupoare că rudele sale erau în febra pregătirilor pentru praznicul în amintirea sa. Aceştia erau siguri că Eugen murise undeva prin Rusia, dar nu ştiau exact unde anume. Praznicul a fost transformat în sărbătoare. La masă au stat rudele, vecinii, iar Eugen a ciocnit paharele cu „gropnicerii” săi.
„Mi-a murit moartea atunci, dar, din păcate, după revenirea mea acasă, în scurt timp, mi-a decedat mama”, spune acum Eugen, la câţiva ani de la această întâmplare.
Îl întreb cum de s-a întâmplat că toată această perioadă nu a dat de ştire părinţilor săi bătrâni sau rudelor apropiate, că doar nu s-a aflat la capătul pământului unde nu era telefon sau telegraf.
- La scurt timp după ce m-am angajat în Rusia, în regiunea Belgorod, şi după ce am câştigat nişte bani, am transmis o scrisoare şi nişte bani prin intermediul unor conaţionali, dar care nu s-au ţinut de cuvânt şi nu au transmis nici banii, nici scrisoarea. Mai apoi, în anumite circumstanţe, am pierdut carnetul în care erau scrise adresa şi numerele de telefon ale fratelui poliţist din Chişinău şi astfel s-a produs ruptura cu plaiul, povesteşte Eugen Melinti oarecum ruşinat.
Pe urmă, şi o coincidenţă fatală a pus punct la toate. Pe mâinile fratelui din Chişinău al lui Eugen a nimerit un ziar din Rusia, în care, în unul din articole, era descrisă un incendiu produs în regiunea Blegorod. Ziarul menţiona că printre cei decedaţi se număra un bărbat cu numele Evgheny Melentiev. Neamurile au decis că acesta eram eu şi fără să încerce să clarifice situaţia au pus cruce pe mine”, susţine păţitul.
În toţi aceşti ani, Eugen a păscut vitele, oile şi porcii ruşilor.
Este un meseriaş bun, pentru că deprinsese această îndeletnicire de mic copil, pe şesurile din Lunca Prutului. La 12 ani a sacrificat primul porc din viaţa sa, sub privirile severe ale tatălui său. Cunoaşte foarte bine, fără a fi citit literatura de specialitate, năravurile animalelor domestice; cum trebuie îngrijite bine şi cum să sacrifici un porc pentru ca să fie mai fragedă carnea...
Eugen nici nu ţine minte câţi porci din Rusia au fost răpuşi de „pika” (cuţit special de înjunghiat) sa. „Am tăiat ca-n curechi”, spune fosta groază a porcilor din regiunea Belgorod.
Şi acum unii săteni îl cheamă pe Eugen să le „taie” porcul pentru că ştiu că el poate face şoricul să fie moale şi lucrează ca un adevărat chirurg atunci când desface animalul sacrificat.
Acum Eugen este singur. Nu are familie. S-a lăsat de alcool de câteva luni. Pare a fi un om ciudat într-un sat marcat de prejudecăţi.
1 noiembrie 2010
"Sî trăiesc la Moscuva, sî fac bani pentru o cvartirî..."
Doi copii, elevi de gimnaziu, discută într-un autobuz despre şcoală şi despre ce au de gând să facă în viitor, când vor fi maturi. Autobuzul rablagit, de producţie sovietică, abia se târâie pe drumurile bombardate din provincia Moldovei. Gălăgia şi colbul sunt principalele ingrediente din puturosul interior al autobuzului. În continuare, din memorie, reproduc dialogul celor doi juni...
- Ne-o pus zăşi la francezî, da’ n-am învaţat nicî! Ha-ha-ha!...
- Da’ voi şi-aveţ’: profisor sau profisoarî?
- Ei, profisori! Ha-ha-ha-ha-ha!...
Peste un timp, dialogul celor două speranţe ale Moldovei reîncepe:
- An sî ma duc la Moscuva...
- Da şi sî faşi acolo?
- Da şi sî fac! Sî trăiesc acolo, sî fac bani pentru o cvartirî*? şî ma duc. Acolo-i mama me o lucrat, an sî lucrez şî eu undi-o lucrat şî ie...
* Cvartirî (rusism) - apartament
Vezi şi
Cum călătoresc moldovenii în transportul public (video)
Ce mişcă pe teritoriul autogărilor moldoveneşti (video & foto)
„Am venit la Bălţi cu viteza luminii!” (video & foto)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
