Când se întorcea la baştină, în Moldova, după vreo cinci ani de pribegie prin Rusia, nu ştia că era... mort de aproape un an. I s-a întâmplat lui Eugen Melinti din satul Cuhneşti (Glodeni), care, ajuns la baştină, a constatat cu stupoare că rudele sale erau în febra pregătirilor pentru praznicul în amintirea sa. Aceştia erau siguri că Eugen murise undeva prin Rusia, dar nu ştiau exact unde anume. Praznicul a fost transformat în sărbătoare. La masă au stat rudele, vecinii, iar Eugen a ciocnit paharele cu „gropnicerii” săi.
„Mi-a murit moartea atunci, dar, din păcate, după revenirea mea acasă, în scurt timp, mi-a decedat mama”, spune acum Eugen, la câţiva ani de la această întâmplare.
Îl întreb cum de s-a întâmplat că toată această perioadă nu a dat de ştire părinţilor săi bătrâni sau rudelor apropiate, că doar nu s-a aflat la capătul pământului unde nu era telefon sau telegraf.
- La scurt timp după ce m-am angajat în Rusia, în regiunea Belgorod, şi după ce am câştigat nişte bani, am transmis o scrisoare şi nişte bani prin intermediul unor conaţionali, dar care nu s-au ţinut de cuvânt şi nu au transmis nici banii, nici scrisoarea. Mai apoi, în anumite circumstanţe, am pierdut carnetul în care erau scrise adresa şi numerele de telefon ale fratelui poliţist din Chişinău şi astfel s-a produs ruptura cu plaiul, povesteşte Eugen Melinti oarecum ruşinat.
Pe urmă, şi o coincidenţă fatală a pus punct la toate. Pe mâinile fratelui din Chişinău al lui Eugen a nimerit un ziar din Rusia, în care, în unul din articole, era descrisă un incendiu produs în regiunea Blegorod. Ziarul menţiona că printre cei decedaţi se număra un bărbat cu numele Evgheny Melentiev. Neamurile au decis că acesta eram eu şi fără să încerce să clarifice situaţia au pus cruce pe mine”, susţine păţitul.
În toţi aceşti ani, Eugen a păscut vitele, oile şi porcii ruşilor.
Este un meseriaş bun, pentru că deprinsese această îndeletnicire de mic copil, pe şesurile din Lunca Prutului. La 12 ani a sacrificat primul porc din viaţa sa, sub privirile severe ale tatălui său. Cunoaşte foarte bine, fără a fi citit literatura de specialitate, năravurile animalelor domestice; cum trebuie îngrijite bine şi cum să sacrifici un porc pentru ca să fie mai fragedă carnea...
Eugen nici nu ţine minte câţi porci din Rusia au fost răpuşi de „pika” (cuţit special de înjunghiat) sa. „Am tăiat ca-n curechi”, spune fosta groază a porcilor din regiunea Belgorod.
Şi acum unii săteni îl cheamă pe Eugen să le „taie” porcul pentru că ştiu că el poate face şoricul să fie moale şi lucrează ca un adevărat chirurg atunci când desface animalul sacrificat.
Acum Eugen este singur. Nu are familie. S-a lăsat de alcool de câteva luni. Pare a fi un om ciudat într-un sat marcat de prejudecăţi.
