Fete şi băieţi, materia pe care o vedeţi aici este preluată, cu permisiune!, de pe portalul de ştiri non-stop HotNews.md.
Aşa că vedeţi cum preluaţi, dacă preluaţi, ceva materie de pe blog. Luaţi seama la © ! ;)

Se afișează postările cu eticheta cuhneşti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cuhneşti. Afișați toate postările

27 decembrie 2010

Locuitorii unui sat din Glodeni nu recunosc regulile de circulaţie rutieră

Nu recunosc regulile de circulaţie rutieră! Este vorba despre locuitorii satului Cuhneşti din raionul Glodeni. Cel puţin aşa reiese dintr-o poză pe care ne-a expediat-o la redacţie un vizitator HotNews.md.

„Indicatoarele rutiere au fost vandalizate de mai multe ori, iar acum zac în ograda unui gospodar de mai mult timp”, scrie autorul pozelor.

Mai jos, vizitatorul nostru ne arată poze în care vedem cum arătau indicatoarele rutiere atunci când acestea erau la locul lor.

http://hotnews.md/articles/view.hot?id=7499

19 decembrie 2010

"Şoferul" unui câine, la săniuş


Nimic mai antrenant decât o escapadă în ger, la săniuş. Surprizele acestei ierni au venit fără întârziere. Astfel, cei care au aşteptat zăpada se bucură din plin de ieşirile la săniuş. Este şi cazul „şoferului” unui câine, care, împreună cu prietenii săi, au ieşit să se dea cu sania.

5 noiembrie 2010

Mortul viu

Când se întorcea la baştină, în Moldova, după vreo cinci ani de pribegie prin Rusia, nu ştia că era... mort de aproape un an. I s-a întâmplat lui Eugen Melinti din satul Cuhneşti (Glodeni), care, ajuns la baştină, a constatat cu stupoare că rudele sale erau în febra pregătirilor pentru praznicul în amintirea sa. Aceştia erau siguri că Eugen murise undeva prin Rusia, dar nu ştiau exact unde anume. Praznicul a fost transformat în sărbătoare. La masă au stat rudele, vecinii, iar Eugen a ciocnit paharele cu „gropnicerii” săi.

„Mi-a murit moartea atunci, dar, din păcate, după revenirea mea acasă, în scurt timp, mi-a decedat mama”, spune acum Eugen, la câţiva ani de la această întâmplare.

Îl întreb cum de s-a întâmplat că toată această perioadă nu a dat de ştire părinţilor săi bătrâni sau rudelor apropiate, că doar nu s-a aflat la capătul pământului unde nu era telefon sau telegraf.

- La scurt timp după ce m-am angajat în Rusia, în regiunea Belgorod, şi după ce am câştigat nişte bani, am transmis o scrisoare şi nişte bani prin intermediul unor conaţionali, dar care nu s-au ţinut de cuvânt şi nu au transmis nici banii, nici scrisoarea. Mai apoi, în anumite circumstanţe, am pierdut carnetul în care erau scrise adresa şi numerele de telefon ale fratelui poliţist din Chişinău şi astfel s-a produs ruptura cu plaiul, povesteşte Eugen Melinti oarecum ruşinat.


Pe urmă, şi o coincidenţă fatală a pus punct la toate. Pe mâinile fratelui din Chişinău al lui Eugen a nimerit un ziar din Rusia, în care, în unul din articole, era descrisă un incendiu produs în regiunea Blegorod. Ziarul menţiona că printre cei decedaţi se număra un bărbat cu numele Evgheny Melentiev. Neamurile au decis că acesta eram eu şi fără să încerce să clarifice situaţia au pus cruce pe mine”, susţine păţitul.

În toţi aceşti ani, Eugen a păscut vitele, oile şi porcii ruşilor.

Este un meseriaş bun, pentru că deprinsese această îndeletnicire de mic copil, pe şesurile din Lunca Prutului. La 12 ani a sacrificat primul porc din viaţa sa, sub privirile severe ale tatălui său. Cunoaşte foarte bine, fără a fi citit literatura de specialitate, năravurile animalelor domestice; cum trebuie îngrijite bine şi cum să sacrifici un porc pentru ca să fie mai fragedă carnea...

Eugen nici nu ţine minte câţi porci din Rusia au fost răpuşi de „pika” (cuţit special de înjunghiat) sa. „Am tăiat ca-n curechi”, spune fosta groază a porcilor din regiunea Belgorod.

Şi acum unii săteni îl cheamă pe Eugen să le „taie” porcul pentru că ştiu că el poate face şoricul să fie moale şi lucrează ca un adevărat chirurg atunci când desface animalul sacrificat.

Acum Eugen este singur. Nu are familie. S-a lăsat de alcool de câteva luni. Pare a fi un om ciudat într-un sat marcat de prejudecăţi.

29 octombrie 2010

La Bufet, în sat

În ograda Bufetului din sat au năpădit buruienile. La Bufet nimeni nu mai vine. Peste pragul acestuia nu s-a mai păşit de multă vreme. Proprietarul Bufetului, o femeie, obişnuieşte să muncească departe de casă, peste hotare, în Turcia. Iată cum businessul rural al femeii s-a ruinat. În plină zi, străzile satului sunt pustii. Din când în când mai trece câte un pensionar. Bine aţi venit în Satul Moldovenesc!


Vezi şi

Săraci lipiţi pământului, moldovenii au distrus şi au furat infrastructura sovietică (video/foto)

Drama satului Delacău. Sau a întregii ţări? (video)

"O fost ghini pân’ amu, da’ de-amu’... Şi ni-o adăujit nouî amuia? PATRU LEI!... Tu poţ’ sî trăieşti cu patru lei?..." (audio)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...